Cum de unde are Iepurașul cadourile?! Le cumpără de la Moșu’!

Recunosc, I didn’t see that coming. În dialogul nostru de a tempera așteptările legate de cadourile de Paști și a reorienta atenția către ceea ce reprezintă, de fapt, această sărbătoare care a primit o îmbrăcăminte comercială aglomerată de imagini și mesaje amestecate, am primit un răspuns atât de interesant încât am râs cu toții cu poftă și am uitat despre ce vorbeam! Căci, cu un an înainte, se pare că ori Iepurașul se încurcase, ori Moșu’ nu mai avea în ‘stoc’ cadoul așteptat.

Mai apoi am avut și alte dialoguri interesante.
Photo_Bugs-bunny-in-Santa-suit

Cu trei zile înainte de Paști:
- Tu ce știi despre această sărbătoare?
- Știu că niște oameni au primit câțiva arginți ca să-l omoare pe Isus și apoi i-au bătut cuie în mâini și în picioare… uite, aici, nu în altă parte… și apoi a fost un cutremur și apoi a murit și apoi a înviat.
- Ai văzut un filmuleț la școală despre asta?
- Nu, am vorbit la ora de religie.

Cu două zile înainte de Paști:
- Mami, dacă tu te întâlnești cumva cu iepurașul de Paști, îi dai un bilețel și îl rogi să îmi dea și ceva jocuri, nu doar haine? Pot să scriu eu bilețelul!
- Sigur, să-l scrii. Dar unde aș putea să mă întâlnesc cu iepurașul?
- Nu știu, poate dacă te întâlnești cu el în vis.
- A, bine… atunci chiar am să-l caut în vis!
- Și îi spui de jocuri?
- Păi de-aia am să-l caut!
Privire bucuroasă.

Fiecare adult are propria reprezentare despre ceea ce este și poate fi o sărbătoare sau personajul asociat ei - fie că este vorba de Cărciun sau Paști, de căderea dinților sau 1 iunie. Și se va simți dator să transfere această reprezentare, în propriile cuvinte și fapte, copilului de lângă el. Acesta, la rândul său, are nevoie, mai ales la vârsta 6-10 ani, să călătorească cât mai mult în imaginar. Călătoria poate fi construită doar în jurul evenimentelor ce au condus la judecarea, răstignirea și apoi învierea lui Isus, doar în jurul personajului ‘Iepuraș’ sau o combinație între ele. Depinde de preferința, de credința și, poate, de măiestria adultului.

Copilul, însă, vine în contact cu copii din grupuri diferite - colegii de la școală, vecinii de la bloc sau de pe strada lui, bunicii, alte rude sau prieteni cu copii. El va auzi multe alte reprezentări și va face un amestec culegând acele informații care vor fi cele mai apropiate inimii lui și speranțelor legate de evenimentul respectiv.

În același timp, adultul are o încercare serioasă de dus: să-și mențină părerile și convingerile indiferent de umbra de pe fața copilului, dacă acesta primește altceva decât se aștepta.

Adultul are nevoie să susțină, indiferent de așteptarea copilului, ce este important pentru viitorul copilului: să încurajeze cunoașterea, imaginația, variații ale jocului folosind ceea ce are deja și, preferabil, fără a-și dori mereu altceva.

Căci poate într-un an, din neatenție, greșim modelul jucăriei și în loc să primească o mașinuță mov va primi una portocalie cu alte personaje decât cele așteptate și poate că în ochii copilului nu găsim cea mai fericită privire din lume. Dar o frustrare nu a făcut rău nimănui pe lumea asta - dimpotrivă, sunt studii care susțin că frustrările contribuie la “reziliența” unui om, acea abilitate de a-și aduna puterile fizice și mintale și a-și continua drumul în urma unei nereușite. Iar ușoara nemulțumire de pe fața copilului o putem transforma în alt joc sau în îndemnul de a face singur ceva care să semene cu ceea ce așteptase. În definitiv și la urma urmei, dacă te-aș întreba de câte ori a greșit Moșu’ cadoul vândut Iepurașului când erai la vârsta copilăriei, așa-i că mi-ai răspunde că nici măcar nu știai că poți scrie liste la fiecare ocazie?
blog comments powered by Disqus